Carpenul (Carpinus betulus)

Denumirea științifică a acestei specii forestiere este Carpinus betulus și face parte din familia Betulaceae, genul Carpinus.

Genul Carpinus cuprinde peste 25 de specii de arbori și arbuști din regiunile temperate și subtropicale din Europa, America de Nord, Japonia, China. Aceștia prezintă o scoarță netedă, cu ritidom doar la bătrânețe, frunzele ovat-eliptice și flori monoice grupate în amenți. Fructul este o achenă muchiată, la vârf cu urme de perigon și stile persistente ce stă la baza unui involucru fructifer generat de unirea a două bracteole cu o bractee. Speciile acestui gen lăstăresc și drajonează. Rar formează arborete pure; de regulă se găsesc în amestecuri cu fagul, stejarul și alte foioase.

Carpenul preferă să crească în zonele joase și de deal, în pădurile aluvionare și în cele tipice de foioase. În anul 1996, carpenul a primit premiul “Arborele anului” pentru calități cum ar fi rezistența la îngheț (până la -30°C), toleranța sa la căldură și înreținerea facilă. Această specie este nepretențioasă, prosperând și crescând atât la soare, cât și la umbră (având temperament de semiumbră), tolerând majoritatea tipurilor de sol, de la acid la alcalin, până la solurile nisipoase și argiloase. De asemenea, tolerează nivelurile ridicate ale apelor subterane, precum și inundațiile de scurtă durată.

Carpenul este o specie indigenă, de dimensiuni medii, care pe parcursul vieții (ce poate ajunge chiar până la 150 de ani) poate atinge o înălțime de cca. 20-25 m. Dezvoltându-și rapid sistemul radicular, carpenul își înfige rădăcinile adânc în sol (înrădăcinarea este pivotant-trasantă, mult ramificată). Trunchiul, ce poate ajunge la diametrul de un metru și care uneori poate fi răsucit, torsionat (specific acestei specii), este prevăzut cu o scoarță este netedă, subțire, cenușiu-verzuie, cu pete mici albicioase (ce sunt, de fapt, niște licheni crustacei) și nu formează ritidom.

Lemnul ascuns sub scoarță este albicios, dur, compact, greu. Este considerat a fi una dintre cele mai dure esențe dintre speciile de arbori originari din Europa. În engleza veche, carpenul înseamnă “copac dur”. Lemnul său a fost apreciat pentru arderea sa lentă și transferul bun de căldură, fiind folosit în trecut la topirea fierului, precum și la fabricarea cozilor de unelte.

Frunzele sunt asemănătoare cu cele ale fagului, dar se deosebește prin faptul că frunzele capenului sunt dispuse alternativ în jurul ramurilor individuale, au 5-10 cm lungime și 3-6 cm lățime și sunt zimțate pe margini. Din primăvară până la jumătatea lunii octombrie, acestea sunt de culoare verde închis, ușor mai deschisă pe partea inferioară, apoi galben-aurii și maronii către iarnă.

Înfloritul începe în luna aprilie și durează de obicei până în luna mai. Acestea apar de obicei sub forma unor mâțișori, împreună cu frunzele proaspăt încolțite și conving cu aspectul lor superb. Are atât flori mascule, cât și flori femele, care se fertilizează reciproc. Cele mascule sunt gălbui și au o lungime de 4-7 cm, iar cele femele sunt verzi și au dimensiuni mai reduse.  Fructele carpenului, denumite achene, sunt mici de cca. 1 cm, sunt verzi la început, iar la coacere, în luna octombrie, devin brune.

Curiozități:

Cel mai bătrân carpen a fost găsit în Germania (Rheinberg-Orsoy (Wesel)). Acesta are cca. 463 de ani. Cel mai înalt arbore din specia carpen a fost măsurat în Belgia (Kasteel Gaasbeek, Gaasbeek), având 34,40 m în anul 2012.  În anul 2002, în sud-estul Angliei, în Ware Park, Ware, a fost înregistrat cel mai mare diametru al unui carpen (6,85 metri).

Sursă: https://www.monumentaltrees.com/en/trees/commonhornbeam/records/